În toată perioada căsniciei mele, nu-mi amintesc o singură perioadă în care să nu fi fost enervată de soacra mea. Ea nu țipă la mine, nu face scene, dar ceea ce face…
Eu și soțul meu locuim în casa ei, așa că ea își permite în mod liber să mă urmărească în magazine, pe stradă, peste tot. Este în permanență în contact cu mine pentru a afla unde sunt și cu cine. De câteva ori pe lună îmi verifică constant dulapurile.
Îmi cunoaște programul de lucru, dacă încerc să stau doar un minut, îl sună imediat pe șef pentru a afla dacă sunt la serviciu.
Știe pe de rost numerele de telefon ale prietenilor mei. Când nu-i răspund la telefon, îi sună imediat. Cred că acest lucru nu este normal.
Când îi spun soțului meu despre acest lucru, el spune că nu vrea să strice relația cu mama mea. Un caz m-a enervat mai mult decât celelalte.
Odată a trebuit să mă întâlnesc cu un bărbat, un client al biroului nostru, într-o cafenea. Imaginați-vă tabloul: stăm cu acest bărbat, discutăm probleme de serviciu, bem o cafea și apoi apare ea țipând că sunt un afemeiat și că nu merit o astfel de familie. Nu a fost suficient pentru ea, l-a atacat pe acest bărbat. Cumva, calmând-o, m-am dus la birou, iar pe drum l-am sunat pe soțul meu:
– Nu am de gând să o mai tolerez. Pot să-mi pierd locul de muncă din cauza ei. Ori o calmezi și ne mutăm împreună, ori mă duc să locuiesc cu mama mea.
Seara am avut o discuție serioasă. Soacra mea s-a prefăcut că este o oaie nevinovată, dar soțul meu a văzut totul și a dat argumente. Drept urmare, ne-am mutat departe de soacra mea. Acum trăim separat. Ea vine uneori să ne viziteze și, în mod surprinzător, nu se simte jignită de noi.
