Mătușa Rebecca este o femeie foarte decentă, este sora mamei mele. Întotdeauna mi-a fost milă de ea. Mătușa mea și-a pierdut soțul de timpuriu, iar după aceea nu și-a mai întâlnit fericirea.
Mătușii Rebecca îi părea foarte rău că nu avea bani să organizeze o nuntă pentru singura ei fiică, iar cuplul ar fi trebuit să se împrumute. Dar a decis să le facă un cadou – să le cedeze apartamentul ei copiilor, pentru ca ei să aibă propria locuință.
Eu și mama mea i-am spus mătușii mele că era o idee bună, pentru că apartamentul urma să ajungă oricum la fiica ei. Nu era nevoie să ne grăbim, să o lăsăm să împrumute bani de la noi și să ajute cuplul să organizeze o nuntă.
Cu toate acestea, ea nu ne-a ascultat. Chiar a doua zi, mătușa mea s-a dus la un notar. Mai târziu, a venit la mine și la mama mea să ne ceară bani. Am întrebat-o ce hotărâse în legătură cu apartamentul. Mătușa mea ne-a răspuns că s-a răzgândit în privința cedării acestuia copiilor ei. Și iată de ce…
– I-am povestit notarului întreaga situație, iar el m-a întrebat: “Aveți o casă la țară sau un garaj?”. I-am răspuns că nu am. Mi-a spus că ar trebui să mă gândesc la asta, pentru că s-ar putea să-mi petrec bătrânețea acolo. Mai târziu, notarul mi-a spus o poveste despre oameni la fel de naivi ca mine care ajung să nu aibă nimic.
Ne-am bucurat că măcar cineva a reușit să o convingă pe mătușa mea și i-a împrumutat bani pentru nuntă. Dar acum nu avem niciun motiv să ne facem griji că își va petrece bătrânețea pe stradă.
