– Draga mea!… – un strigăt neliniștit a venit din bucătărie. – Draga mea, ce înseamnă asta?
– Ce?” Soțul a sărit repede de pe canapea și s-a repezit la vocea soției sale.
– Draga mea, ce este?! – Maggie stătea în centrul bucătăriei, arătând cu degetul spre masă.
– Unde? – nu înțelegea bărbatul.
– Ce este în farfuria asta?
– Prăjiturele… – John a ridicat din umeri, – Și?
– Cum adică ce?” – Vocea îi tremura de resentimente.
– Ce s-a întâmplat, dragă? Nu înțeleg. – Chiar nu înțelegea ce anume o durea atât de tare pe soția lui.
– Tu nu înțelegi? Azi ți-am făcut prăjiturile tale preferate special pentru tine, iar tu… – N-ai putut să le mănânci pe toate?
– Doamne… – …soțul meu a izbucnit. – M-ai speriat. Nu-i mare lucru. Nu am terminat câteva prăjituri.
– Și ce dacă?! – Soția a închis ochii și s-a așezat pe scaun. – Deci asta e tot, nu? Nu e mare lucru, nu-i așa?
– Dragă, încetează! Nu poți fi nervoasă…
– Așa e, nu poți, – a plâns ea. – Am făcut doar zece prăjituri… Am vrut să te fac fericită… Am mâncat câteva și eu și ți-am lăsat restul. M-am întins să mă odihnesc… Am visat că atunci când vei veni acasă de la serviciu și vei vedea prăjiturile, vei fi fericit… Și tu… Nici măcar nu ai putut să le termini.
– Ce-i așa mare lucru? – A fost șocat de comportamentul soției sale, dar a încercat din răsputeri să se controleze. – Care-i problema? Explică-mi!
– Ca ce?” – Soția lui a clătinat condamnabil din cap. – Cum ce?! Mănânci câte 15 mii de euro de la mama ta. Și nu-ți place a mea, nu-i așa? Nu sunt o gazdă bună, nu-i așa?
– Păi, dragă… – John și-a mângâiat ușor soția pe umăr, – Eram sătul, să știi. Ei bine, nu puteam să mănânc tot…
– N-ai putut mânca? – Ea a ridicat capul și s-a uitat cu tristețe în ochii soțului ei. – Nu mă minți, nu mă minți. Înțeleg. Pur și simplu nu ți-au plăcut. Și ai venit flămândă… Ai fi putut să le mănânci pe toate… Dar nu-ți place cum gătesc eu. Mănânci doar mâncarea mamei tale și nu mănânci mâncarea mea… Doamne, ce nesimțită sunt!
– Dragă, nu-ți face griji.
– Ba da, nu pot… – a început să-și mângâie burta ușor rotunjită… – Asta e, iubito, mama ta nu știe să gătească, – vorbea cu burta ei… – Ce ghinion pentru tine… Când te vei naște, va trebui să trăiești cu o mamă rea…
– Ei bine, dragă! – John nu a mai putut suporta, – Vrei să mănânc prăjitura asta pe jumătate mâncată?
– Nu vreau.
– De ce nu?
– Pentru că ai spus “pe jumătate mâncată” ca și cum ar fi fost pe jumătate făcută. Și acum mă simt și eu puțin subdimensionată… Da, sunt jumătatea ta… O soție neterminată. Mami, de ce m-ai născut așa? De ce nu m-ai învățat să gătesc?
– “Oh”, a urlat John, a luat o prăjitură din farfurie și a băgat-o toată în gură.
– Să nu îndrăznești să faci asta! – Încetează! O să te îneci!
Dar era prea târziu. Ochii lui John s-au lărgit și a început să mestece fursecurile și, în curând, deși cu greu, le-a trimis în stomac cu un sunet uterin puternic.
– Asta e tot, a murmurat el după un timp, recăpătându-și răsuflarea. – Conflictul s-a încheiat.
Maggie, cu sprâncenele trase înapoi într-o bufnitură de aer, și rămase resemnată și tăcută.
John se duse la frigider, îl deschise, scoase o pungă mare și voluminoasă și o puse în fața lui Maggie.
– Poftim…
– Ce este? – a întrebat Maggie nefericită.
– Sunt prăjiturile mamei. Am trecut în drum spre casă pentru o clipă să o văd pe mama. M-a sunat și m-a rugat să vin la ea. Mama a vrut să te mulțumească cu bunătăți delicioase. Știe cât de mult îți place să gătești la ea. Dar am mâncat jumătate din pungă pe drumul de la ea la metrou. Când am ajuns acasă, erau și ale tale acolo. Ei bine, le-am mâncat și eu… Îmi pare rău, n-am putut să le mănânc pe toate… Vrei niște prăjituri de la mama?
– Nu… – a răspuns ezitant soția lui, dar mâna ei s-a întins involuntar spre pachet.
Mâna lui John s-a întins și ea spre pungă.
Jumătate de oră mai târziu, din fursecurile mamei sale nu mai rămăsese decât o pungă goală și o dispoziție plină și veselă.
