Vecinii redecorau. Au găurit și dăltuit de dimineața până seara. Mi-a luat două zile. Am în brațe un bebeluș de trei luni, care nu doarme bine din cauza burghiului și a găurilor. L-am sunat pe soțul meu, l-am avertizat că voi merge la mama lui cât timp vor face reparațiile vecinilor. Mi-au promis că o vor face în câteva săptămâni.
Când m-am căsătorit, am avertizat-o imediat pe mama mea că s-ar putea să mă întorc. Ca să nu se bazeze prea mult pe camera mea. Mama a făcut atunci o grimasă:
– În general, nu înțeleg de ce copiii moștenesc în mod egal cu soții lor. Eu și tata câștigasem un apartament, de ce a trebuit să-l împart cu tine?
Pentru a evita întrebările: apartamentul era al tatălui meu, înainte de căsătorie. Iar el și mama nu s-au căsătorit imediat, ci abia când aveam 10 ani. Așa că moștenirea a fost primită de toată lumea în părți egale: eu, mama și fratele meu. Eu i-am sugerat fratelui meu să dea partea noastră mamei mele:
– Suntem tineri, vom câștiga mai mult. Și a fost ultimul lucru de împărțit apartamentul mamei mele. Fratele meu a refuzat, dar mama s-a agățat de cuvintele mele:
– Ai dreptate, dacă fratele tău refuză, dă-mi partea ta, va fi mai liniște pentru mine. Mi-aș fi dat partea mea dacă mama nu ar fi început să bea când a rămas văduvă. Și toată lumea știe că astfel de oameni cu proprietăți imobiliare sunt piese dulci pentru tot felul de personaje dubioase. Chiar dacă nu tot apartamentul mamei ar fi fost, dar nici 2 camere într-un apartament cu 3 camere nu e un capital rău. Cu cât am ajuns mai departe, cu atât mai rău a fost.
Mama a început să aducă oameni în apartament. Nici vorbă de cadouri. Și apoi m-am căsătorit. Cum să o las singură? Eu și fratele meu ne-am consultat, iar el și soția lui au decis să se mute cu mama, ca să o țină cumva în frâu. Eu m-am mutat cu soțul meu, iar fratele meu și soția lui s-au mutat cu mama mea. Uneori veneam în vizită. Mama părea să-și fi revenit: și-a găsit o slujbă și a început să bea mult mai puțin. Și-a găsit chiar și un iubit.
Fratele meu a devenit tată, iar acum nepotul meu are un an și opt luni. Așa că au trăit așa: Mama locuia într-o cameră, fratele meu și soția lui în a doua cameră, apoi ei trei cu copilul, iar a treia cameră, care era a mea, era goală. Eu îmi plăteam partea mea de factură pentru întreținerea locuinței. Contoarele erau plătite de cei care foloseau utilitățile. Adică – nu eu. Am sunat-o pe mama, am avertizat-o că vin cu copilul. Aveam mobila acolo, un pat ar fi fost suficient pentru mine și fiica mea. Am adunat cele necesare, am chemat un taxi și am plecat.
Nu mă așteptau înapoi la apartament: mobila mea dispăruse, camera fusese renovată pentru a arăta ca o cameră de copii. Mama mea, cu o privire nemulțumită, a întrebat:
– Ce cauți aici? Trebuia să rămâi acasă, reparația nu e sfârșitul lumii. Puteai să ieși la plimbare cu copilul, să o lași pe nepoata mea să doarmă afară.
– Ea nu doarme în cărucior, doar lângă mine. Ce se întâmplă aici? Cine mi-a dat dreptul să-mi arunc lucrurile?
– De ce ai țipat? Ce gazda ai! Vedeți, am pregătit o creșă pentru nepotul nostru. Îl vom muta în curând. Fratele tău lucrează până târziu. Rachel se întoarce de la plimbare cu nepotul ei, așa că vorbește cu ea. Nu mă băga și pe mine în asta.
– Pot s-o pun pe fiica mea în patul tău acum? – Am întrebat.
– Pune-o. Ai grijă doar să nu se pișe pe mine.
– E în scutec.
M-am dus în camera mamei, am pus-o pe fiica mea, i-am schimbat hainele și am început să mă gândesc ce să fac. Mi-am scos telefonul, am tastat o căutare: mobilă ieftină cu livrare. Am ales un pat și o saltea. Le-am comandat și mi-au promis că mi le vor livra în două ore. L-am sunat pe soțul meu, l-am rugat să arunce cu bani și i-am explicat de ce.
– De ce nu te duci la mama mea? De ce să risipești bani? – m-a întrebat soțul meu.
– Nu, mulțumesc. Prefer să stau aici. Patul va fi aici în curând și nu avem nevoie de nimic altceva. Și o să aduci și căruciorul pentru copii diseară. Și nu uitați de țarc!
Aud că vine cineva. Trebuie să fie Rachel, cumnata mea, care s-a întors. Am ieșit pe hol.
– Ce faci aici? – M-a întrebat ea. I-am spus despre reparații și că voi sta aici pentru o vreme, până când vecinii își vor termina forajul.
– Nu te-au învățat să întrebi? Pentru ce am făcut reparații acolo? Ca să poți veni aici oricând vrei? – Soția fratelui meu m-a atacat.
– Voi sunteți cei care nu ați fost învățați să întrebați! Puteați să mă întrebați dacă mă deranjează că nepotul meu locuiește în camera mea. Și apoi ați fi putut începe renovarea. De ce ai aruncat mobila?
– Apropo de mobilă, va trebui să plătești pentru a fi scoasă!
– Rachel, nu fi obraznică. Sunt în propria mea casă. Fă-mi o favoare și vorbește mai încet. Nu sunt prietena ta ca să-mi vorbești pe tonul ăsta, – i-am spus fetei care-și dăduse voie să țipe la mine.
– Aici este casa mea! Și tu ieși de unde ai venit! Mama Sarah, am dreptate? – s-a întors nora mea spre mama mea pentru sprijin.
– Nu te voi lăsa să locuiești aici! Vrei muzică la maxim sau vrei să-ți cumpăr o mașină de găurit? Ieși afară, pentru totdeauna!
Mama era perfect de acord cu nora ei:
– Da, da, pleacă de aici. Nepotul meu va locui aici.
Am decis să nu am un conflict, am sunat-o pe soacra mea și am rugat-o să rămână cu mine. Am împachetat-o pe fiica mea, i-am luat lucrurile și am chemat din nou un taxi. Mi-am amintit să anulez rezervarea patului. O oră mai târziu, stând în bucătăria soacrei mele, am ales o ușă de fier cu trei încuietori. Aveam să o cumpăr și să o instalez în camera mea, nu într-o cameră de copii. Dacă m-ar fi rugat frumos, n-aș fi refuzat. Nu că am venit și am început să mă dau afară. Așa că, așa cum sunt ei cu mine – așa sunt și eu… Asta se cheamă familie…
