Bărbatul locuia cu logodnica sa de șase luni. Plănuiau să se căsătorească, iar tipul le-a făcut cunoștință cu părinții săi. Rămânea să meargă în sat pentru a-i cunoaște pe părinții fetei, mai ales că fata era îngrijorată de bunica ei. – “Principalul lucru este că bunica ta te place. Dacă nu o place, nu va fi nicio nuntă. Și să nu le spui părinților tăi că locuim împreună. -De ce ești nervoasă, dacă bunica ta mă place, ce rău se poate întâmpla? Mama băiatului îi spunea mereu fiului ei că prietena lui este drăguță, dar totuși emana o oarecare răceală, ar trebui să fie atent cu ea. Dar băiatul era îndrăgostit. După moartea mătușii sale, și-a luat un apartament, și-a găsit imediat un loc de muncă. Se simțea minunat și autosuficient. Și apoi și-a întâlnit mireasa, cu o împletitură lungă și blondă. Au sosit, iar casa părinților se afla chiar la capătul satului.
În jur creșteau o mulțime de cireși de pasăre, chiar și la prima vedere nu ai spune că înăuntru este o casă. Era întuneric înăuntru, dar, pe măsură ce ochii băiatului se obișnuiau cu întunericul, putea să vadă mobila veche și masivă din lemn. Băiatul s-a așezat lângă sobă, ca într-un basm. Apoi, o voce a venit din întuneric, era tatăl său: “Măi, mire, ridică-te, vreau să te privesc”. Tipul s-a ridicat în picioare, era înalt, avea aproape doi metri. Un tip sănătos. S-au așezat la masă, tipului i s-a adus jeleu. Dar gustul ei l-a făcut să vrea să scuipe imediat. S-a dovedit că jeleul era făcut din terci și ierburi. Apoi băiatului i s-a făcut somn, a fost pus în aceeași cameră cu o libelulă. Această libelulă stătea nemișcată pe pat, toată răsucită, abia mișcându-se. S-a trezit abia după-amiază, simțindu-se dezgustat. Nu mai avea putere, oasele i se rupeau, capul îi era amețit. Bunica lui stătea lângă patul lui. Se schimbase puțin, nu părea să aibă mai mult de 70 de ani.
Toată ziua, tinerii se plimbau prin pădure, iar seara erau hrăniți cu fulgi de ovăz. Băiatul a simțit și el un gust îngrozitor și a adormit. Prin vis a auzit niște voci, i se părea că bunica și părinții lui alergau în jurul lui, iar fata însăși plângea într-un colț al camerei. A doua zi dimineață nici nu a putut să se ridice din pat, atât de rău se simțea. Lângă el stătea o bătrână, părea să aibă 50 de ani, veselă și voioasă. – “Ești un tip dur, iar sănătatea ta este excelentă. Dar nu-i nimic, încă o noapte și îți voi lua toate puterile. -Despre ce vorbești… -abia a reușit să spună, când deodată o fată a intrat în cameră toată în lacrimi și a început să se înjure cu bunica ei. În clipa următoare, tipul s-a trezit în stația de autobuz. Lângă el se afla rucsacul său, iar în mâinile sale era un bilet de călătorie spre oraș. Acasă nu mai era nici măcar un singur lucru care aparținea fetei, ca și cum ar fi iertat-o. La început, tipul a vrut să o sune, dar apoi s-a răzgândit și a schimbat doar încuietorile. Nu a mai văzut-o niciodată pe fată.
