– Nu poți să mă invidiezi, a spus grasul, asta pentru că am ce mânca. Mama mea mă hrănește cu mâncare bună. Prăjituri și găluște, iar bunica ta îți dă doar oase de mestecat”, a adăugat băiatul și a izbucnit într-un râs zgomotos. Sam și-a strâns buzele strâns din cauza resentimentelor, iar acestea s-au făcut albe imediat. Băiatul crescuse cu bunica lui, nu-și cunoștea mama. A deschis gura. Tu nu ai una și nici nu vei avea vreodată! Ticălosule! Bădăranule!” – Puștiul gras a început să îl tachineze, învârtindu-și noua mașină în mâini.
– Și tu, și tu… ești gras! Uite așa! – a spus Sam, și a strâmbat din ochi disprețuitor. Trăiau din pensia sărăcăcioasă a bunicii lui și, lucru de înțeles, abia reușeau să se descurce. Bunica era bătrână și abia putea merge, așa că Sam trebuia să care totul pe umerii lui fragili.
– Iar când bunica termina, te băgau într-un orfelinat. Acolo vei afla, spuse bărbatul gras, iritându-l tot mai mult pe băiat.
– De unde știi tu? – Sam a fost luat prin surprindere și a clipit din ochi.
– Mi-a spus mama mea, a rostit sec bărbatul gras, scoțând o bomboană din buzunar și scuturând zgomotos ambalajul.
Sam nu a auzit ce mai spunea băiatul; era șocat de veste. Apucând camionul de gunoi de jucărie lipit cu scotch pe care îl găsise la gunoi, băiatul a fugit acasă. În drum spre casă, s-a gândit la cum va fi singur, fără bunica lui, dorit și înțeles de nimeni.
– Bunica, trăiește, bine? – a fugit băiatul în casă, cu lacrimile curgându-i pe față. Bătrâna s-a ridicat din pat și s-a așezat pe marginea acestuia:
– Ce faci, nepoate? Unde să mă duc? – a adăugat bunica și a tușit cu putere.
– Jack a spus, iar mama lui a zis: – Ce s-a întâmplat?
– Nu-l ascultați, e rău. Mă duc să mă întind, a spus ea, abia se auzea, și s-a întors în pat. Nepotul s-a uitat la ea și și-a dat seama că bunica era foarte rea. A început să tușească foarte mult, aproape că nu se mai ridica din pat. Dar nu erau bani pentru medicamente, în plus, mai aveau încă o datorie la un magazin din apropiere. S-a oprit în fața oglinzii vechi din hol și a spus tare:
– Pot s-o fac! În câteva minute era deja în fața farmaciei. – Mătușă, lasă-mă să dau cu mopul pe jos pentru tine. Bunica chiar are nevoie de medicamente. O să moară fără ele, iar pe mine o să mă bage într-un orfelinat”, s-a plâns Sam, abia reușind să-și stăpânească lacrimile.
– Iată calea ta, sărăntocule! Ieși afară de aici! – Farmacistul și-a legănat brațul cu furie.
– Cine ți-a spus să vorbești așa cu copilul? – O tânără, care stătea în fața ferestrei, a intervenit.
Farmacistul s-a simțit imediat stânjenit și a început să se scuze.
– Ce s-a întâmplat cu bunica? – a întrebat străina.
– Este bolnavă, tușește, a răspuns băiatul, strâmbând din buze.
– Acum îi vom cumpăra tot ce are nevoie. – A răspuns fata și a început să-i spună farmacistului cuvinte pe care Sam nu le știa.
Bătrâna era în convalescență, fata îi vizita foarte des. Când bunica a plecat, străina a adoptat un copil, care s-a obișnuit foarte bine cu ea în această perioadă. Străinul acela eram eu. Sam are acum douăzeci și cinci de ani. Are pregătire de medic și are mare grijă de bătrâni.







