Vreau să vă mărturisesc ceva. – Poate că e târziu, dar vreau să știi despre asta.
– De ce?” Bărbatul stătea pe marginea patului, lângă soția sa, căreia i se făcuse rău, așteptând nervos sosirea ambulanței. “Nu am nevoie să știu nimic. Acum nu este momentul potrivit.
– De ce?” – a întrebat soția jignită. – Nu vă interesează deloc secretele mele?
– Soțul a bătut-o calm pe umăr, – îmi vei spune cu siguranță. Dar mai târziu. Acum va veni ambulanța și te vei simți mai bine.
– Nu, vreau să mă asculți chiar acum, – a insistat soția cu o voce tremurândă, – înainte să fie prea târziu.
– Ce vrei să spui – înainte de a fi prea târziu? – s-a indignat soțul. – Fă liniște.
– Nu te înțeleg… – soția și-a privit soțul cu surprindere. – De ce nu vrei să mă asculți?
– Pur și simplu nu vreau. Dacă ai vreun secret, există un motiv pentru care nu ai vrut să-mi spui. Să rămână așa. Oamenii își spun secretele în ultimul moment. Nu-i așa?
– Ei bine, – soția mea a dat din cap afirmativ. – Da. Așa că vreau să…
– Ai ales momentul nepotrivit, – a oprit-o soțul ei. – E prea devreme să vă dezvăluiți secretele. Vei trăi foarte mult și fericit. Ai înțeles?
– Și dacă nu înțeleg?” – a întrebat ea obosită.
– Nu deodată! Fericiți până la adânci bătrâneți!
– Nu, o să-ți spun oricum. – A luat mâna soțului ei și a început să o mângâie cu mâinile tremurânde. – Îți amintești anul acela când banii s-au depreciat de trei ori.
– Ce?” – a făcut o grimasă bărbatul.
– A fost cu atât de mult timp în urmă, încât nici măcar nu-mi amintesc exact ce an a fost.
– Nici eu nu-mi amintesc, – a zâmbit bărbatul.
– Îți amintești totul. Așadar, aveam o sumă uriașă de bani până în acea zi.
– Chiar uriașă? – a zâmbit bărbatul.
– Da, așa era. Cu acești bani puteam să cumpărăm împreună cu tine un apartament nou cu trei camere. Și chiar să ne mai rămână ceva… Puțin… Poftim.
– Și?” – Bărbatul a ridicat din umeri.
– De ce nu te surprinde ceea ce ți-am spus? – a fost neîncrezătoare soția.
– De ce să fiu surprinsă?
– Ce vrei să spui? – femeia chiar a încremenit surprinsă pentru o clipă. – Suntem încă înghesuiți într-o casă mică. Puteam să locuim în corturi! Și e vina mea. Înțelegi?
– Doamne, ai găsit ceva de care să-ți amintești… – Acum a început să-i mângâie mâna. – Amintește-ți Anya, nu ești vinovată de nimic și față de nimeni.
– Nu, nu sunt vinovată! – a insistat ea. – Ba da, ești. Încă mă învinovățesc că ți-am ascuns atâția bani. La urma urmei, suntem soț și soție. Nu ar trebui să avem astfel de secrete.
– Dacă cauți pe cineva pe care să dai vina, atunci dă vina pe mama ta, – a zâmbit bărbatul. – Ea a fost cea care ți-a dat acești bani. Și ea mi-a spus să nu spun nimic despre asta. Cum ar fi – să-i păstrez pentru o zi ploioasă. Nu-i așa?
– Tu știai despre asta? – Femeia era supărată.
– Ei bine, să spunem… am ghicit…
– De unde să fi știut?
– De acolo.
– Chiar așa!
– Știam obiceiurile soacrei mele. Întotdeauna a ascuns bani de soțul ei și te-a învățat să faci la fel. Odată șopteați despre bani, iar eu eram în spatele ușii.
– Doamne… Știai… – femeia a închis ochii – și nu mi-ai spus niciodată despre asta? Nici măcar un indiciu…
– Și ce?
– Și ce dacă? Dacă aș fi știut că ai atâția bani… n-aș fi știut ce să fac…
– Ei bine, femeile și bărbații sunt diferiți… – a fredonat bărbatul. – Noi, spre deosebire de tine, nu prea vrem să ne băgăm nasul în secretele femeilor.
– Și de ce oare?
– Pentru că există o astfel de lege – dacă te scufunzi adânc, nu ai voie să ieși înotând. Dacă economisești pentru ceva, e treaba ta. Principalul lucru este să pui pâine pe masă pentru familie. Și am reușit să câștig și eu bani pentru asta.
– Dar pentru astfel de bani, care au dispărut, puteai cumpăra atât de multe lucruri. Și s-au transformat în bănuți. Iar tu, dacă știai, de ce nu mi-ai reproșat nici măcar o dată după aceea?
– Și dacă aș fi făcut-o, s-ar fi întors? Și oricum, ce pot să spun acum despre asta?
– Ce vrei să spui? De atunci sunt îngrijorat de asta.
– Cu ce?
– Vinovăție.
– Nu e vina ta. Nu tu ai fost cel care a devalorizat banii.
– Dar a fost. Și au dispărut. E vina mea.
– Sunt genele mamei tale. Ești bine?
– Bine. Dar nu are sens.
– Ce e de înțeles? Ești la fel ca mama ta în ceea ce privește personalitatea. De ce? Pentru că ai genele ei. Și ăsta e un lucru bun.
– Bun? De ce?
– Pentru că vei trăi la fel de mult ca ea. Apropo, mai ai vreun secret pentru mine?
– Nu. De ce?
– E o rușine.
– De ce?
– Cum poți fi fără un secret? Femeile nu pot avea secrete.
– Glumești, sau ce?” – soția a zâmbit slab.
– Nu știu… – a zâmbit soțul. – Dar totuși, inventează urgent un secret și păstrează-l. O să-mi spui peste douăzeci de ani.
A sunat soneria de la ușă.
– Uite că vine ambulanța! – a exclamat bucuros bărbatul, s-a ridicat grăbit și s-a repezit la ușă. – Nu-i nimic, vom trăi cu tine. Vom inventa atâtea secrete împreună…
