“M-am săturat să fiu dădaca ta!” – asta am auzit de la mama mea când aveam 6 ani. După aceea, ne-a părăsit pe mine și pe tatăl meu.
Și în următorii ani am fost convins că eu și tata suntem de vină, dar apoi mi-a spus adevărul: ea avea un soț bogat care îi făcea cadouri de lux și o ducea în stațiuni, iar el nu putea să facă asta.
Tata stătea adesea până târziu la serviciu pentru că trebuia să ducă totul pe umerii lui, dar fiecare zi liberă îmi era dedicată mie. Toamna, mergeam adesea la cules de ciuperci, așa cum o numea el “vânătoare liniștită”. Și pentru asta am vrut să trăiesc! În fiecare an așteptam ca ploaia să vină în sfârșit și ca tata să mă urce pe mine și coșurile în mașină. Într-o zi, în timp ce culegeam ciuperci, am auzit pe cineva țipând. Am alergat și am văzut o femeie frumoasă.
– Ești aici cu părinții tăi? Sună-i, te rog! M-am rătăcit și cred că mi-am rupt piciorul…
– “Vrei să fii mama mea?” Am întrebat-o înapoi. Ea nu părea să-și dea seama că vorbeam serios și, zâmbind, a acceptat oferta mea.
În aceeași zi, am dus-o pe această femeie la spitalul din oraș. Era un drum lung până acolo, așa că tata a vorbit mult timp cu ea despre ceva, iar apoi i-am spus că o vom vizita mâine. Tata a fost de acord cu plăcere. Am vizitat-o aproape în fiecare zi, iar apoi a venit să locuiască cu noi.
S-a întâmplat că am găsit-o pe mama în pădure. Și toți cei cărora le-am povestit despre asta au fost sincer fericiți și nu le venea să creadă că s-a întâmplat așa.
Au trecut mulți ani de atunci și acum am două surori mai mici, dar tata încă glumește spunând dacă nu cumva din cauza acelei promisiuni din pădure soția lui nu îl părăsește.
Așa se face că o singură excursie în pădure ne-a dat mie și tatălui meu o familie cu adevărat mare!
