Părinții mei sunt foarte nedrepți cu mine. O să încep cu copilăria mea, când aproape că am locuit cu bunica mea, deoarece mama și tata trebuiau să muncească pentru a-și asigura traiul. Îmi amintesc că mă duceau mereu la bunica mea, în timp ce ei înșiși plecau cu afaceri. Sincer, am fost crescută de bunica mea, căreia îi sunt foarte recunoscătoare. Acum am și eu copii, două fiice. Eu și soțul meu avem două slujbe pentru a economisi bani pentru propriul nostru apartament. La început ne-a fost greu să ne descurcăm cu totul, dar părinții mei au decis să ne ajute. Au dus copiii la grădiniță, i-au luat de acolo, iar apoi – la diferite cluburi, s-au plimbat cu fetele.
Pe scurt, îi întrețineau pe copii în timp ce noi munceam. Ne-au înțeles condiția, așa că ne-au ajutat. Odată, mama a venit și mi-a spus că își închiriază apartamentul și că vor locui la țară. Era destul de departe de noi și asta m-a întristat. – Mamă, te rog, poți să aștepți câteva luni și apoi să te muți? Aproape că am strâns bani pentru un apartament, dar dacă pleci, va trebui să renunț la unul dintre locurile mele de muncă și atunci nu vom mai avea un apartament anul acesta – am întrebat eu.
– Nu vom rămâne aici cu forța din cauza ta. Vrem să plecăm și o vom face, iar tu să ai grijă de copiii tăi, altfel te bazezi mereu pe alții. Nu suntem obligați să vă ajutăm, – mi-a răspuns mama. Am fost foarte surprinsă de reacția mamei mele; a fost o rușine, dar mi-am ținut emoțiile înăuntru. Nu credeam că aceste câteva luni vor schimba ceva pentru părinții mei, dar alegerea este a lor, nu am încercat să-i conving. Mi-am dat seama că ei nu voiau să stea cu copiii mei și nu puteam să-i forțez. Soțul meu și cu mine suntem deja obișnuiți cu faptul că trebuie să facem totul prin dificultăți.
