Odată fiica mea a alergat la mine și cu lacrimi în ochi m-a rugat să o las acasă. Nu am înțeles imediat ce voia să spună. Apoi am înțeles și m-am simțit jenat. Soacra mea își punea fiica împotriva viitorului ei frate. I-a spus că, atunci când se va naște, eu și soțul meu o vom abandona pe fiica noastră. – Mamă, este adevărat? Mă iubești, nu-i așa?”, a strigat fiica mea. Am încercat să o liniștesc. Fiica mea avea 5 ani. De mult timp cerea o soră sau un frate pentru a nu se plictisi. Dar soacra ei răsfăța totul.
În timp ce se plimbau, soacra i-a spus: “Știi că atunci când se va naște fratele tău, te vei muta să locuiești cu mine. Așa că trebuie să-ți alegi jucăriile pe care vrei să le iei cu tine”. – Nu e adevărat, mama și tata mă iubesc. Nu mă vor da pe mine la tine, – i-a răspuns fata surprinsă. Când fiica mea îmi povestea conversația cu bunica ei, chiar îmi venea să o sun și să o pun la locul ei. Ce drept avea ea să vorbească așa cu fiica mea. Am îmbrățișat-o pe fiica mea. Am vorbit mult timp una cu cealaltă. Am convins-o că o iubim și că nu o vom da niciodată nimănui.
– Să știi că viitorul tău frate este cel mai fericit copil din lume. Pentru că va avea o soră atât de deșteaptă și frumoasă ca tine. Îl vei iubi, nu-i așa? – Bineînțeles că da. Îl voi proteja și mă voi juca cu el. “Îl voi învăța să tragă cu praștia”, mi-a spus veselă fiica mea. Am hrănit-o pe fiica mea și am pus-o la culcare. Când soțul meu s-a întors, i-am vorbit serios despre mama lui.
El nu a așteptat dimineața, și-a sunat imediat mama. A rugat-o să nu mai vorbească prostii și nimeni nu avea de gând să-i dea copilul. Soacra s-a supărat. A spus că nu va mai veni la noi. – Eu sunt aici cu toată inima mea. Țin la fetiță, iar tu îmi faci asta, nu-i așa? Ei bine, bine, nu mai vin la voi și nu mă mai ocup de fată. Nici să nu te gândești să mă rogi să o fac. Eu și soacra mea nu am mai vorbit din acea zi. A venit doar pentru externarea nepotului ei. Ne-am împăcat cu ea, dar eu nu mi-am mai lăsat copiii.
