Era o zi rece de iarnă. Pe trotuar, nu departe de intrările rezidențiale, stătea o bunică bătrână care cerșea. Arăta foarte epuizată, iar fața îi era complet acoperită de riduri.
Stătea fără emoții, în ochii ei nu se citea tristețe sau disperare, ci doar indiferență sau chiar osândă. Era îmbrăcată într-o jachetă veche și uzată, sub care se vedea o haină ușoară, care nu o putea încălzi. Avea pantofi în picioare și o eșarfă pe cap.
Doi adolescenți, în vârstă de aproximativ șaisprezece ani, au apărut în curte. Vorbeau foarte tare și foloseau înjurături. Când au trecut pe lângă cerșetoare, unul dintre ei a pus un muc de țigară în mână și râzând a început să fugă, iar prietenul său s-a repezit după el.
Bătrâna s-a speriat și s-a prăbușit. Nu a strigat nimic după ei, nu i-a înjurat pe băieți, în inima ei a rămas doar un resentiment arzător, iar lacrimile îi curgeau pe obraji.
Toate acestea au fost observate de un elev de clasa a treia care se întorcea de la școală. Acesta a alergat imediat la bătrână și a ajutat-o:
– Bunico, lasă-mă să te ajut, nu poți sta întinsă pe zăpadă, vei răci.
Bunica a fost surprinsă și a întrebat:
– Cine ești tu, băiete?
– Eu locuiesc în casa alăturată. Ar fi bine să-mi spui, te doare ceva? Nu plânge, te rog, – a cerut băiatul. A scos cu blândețe o batistă și a început să șteargă fața femeii.
Apoi, băiatul s-a gândit și a spus: – Ce s-a întâmplat?
– “Nu pleca nicăieri, îți las rucsacul meu. Nu veți avea timp să clipiți din ochi, căci mă voi întoarce. Între timp, ia aceste plăcinte, le face bunica mea.
Bătrâna a luat rucsacul cu mâinile tremurânde, a vrut să mulțumească, dar băiatul era deja plecat.
– Copil cuminte, – și-a spus bunica, iar fața i s-a luminat.
– Am ajuns! – a spus băiețelul cu voce tare. – Acum hai să-ți examinăm mâna.
A uns cu iod locul unde fusese pus mucul de țigară și a înfășurat-o cu un bandaj.
– E gata! – Ți-am adus și pușculița mea. Ia-l și nu-ți face griji, părinții mei nu mă vor certa!
Bătrâna nu voia să-l ia, dar ochii băiatului o priveau cu atâta sinceritate și altruism încât nu a putut refuza:
– Mulțumesc. Părinții tăi au crescut o persoană demnă!
Vocea bunicii era tremurândă. Pentru a o liniști, băiatul a îmbrățișat-o strâns.
– Nu m-am mai simțit atât de fericită de mult timp, – a spus ea liniștită și a sărutat obrazul băiatului.
